Cadoul ăla care n-a sosit nici până azi


14141682_1281783545197702_4802746562956027437_n

*Photo by Andreea Ghica

gura de aer rece m-a trezit la realitate
era ziua mea și eu stăteam ca proasta
în cameră/ ascultam ceva de la Janis Joplin parcă
și-mi spuneam
sa fie el al naibii de cadou
nu-l primești niciodată de la cine îți dorești

să mergi în magazin să-l cumperi
apoi să-l împachetezi în hârtia aia stupidă
să te deplasezi până la poștă să stai la coadă
s-o vezi pe tanti aia cum mestecă plictisită gumă
de-ți vine să i-o scoți cu forța și sa i-o înfigi în păr
asta da pierdere de vreme

era și normal
să nu primesc cadoul ăla tâmpit
*cele mai mișto sunt cele care vin așa
fără să te aștepti
exact ca-n filmele proaste
când ea deschide ușa și cadoul e pe prag*
iar eu îl așteptam cu sufletul la gură

îl așteptam atât de mult încât la 12 noaptea
mi-am zis la mulți ani mie
anul ăsta să fii mai puțin proastă
suferi mai puțin trăiești mai mult
obișnuiește-te cu gândul ăsta/ oamenii sunt un gol mare
dacă dai de unul care pare să aibă ceva în el
abia atunci te poți numi cât de cât fericit.

 

Advertisements

Dacă nu te-ai lovi din când în când ai mai simți că trăiești


băi, tu chiar ești fraier
cum să ma întrebi
cum, cum sa mă întrebi
ce rost are să ne dăm cu capul de pereți
daca nu te-ai lovi din când în când
spune tu, zău, hai spune
dacă nu te-ai lovi din când în când
ai mai simți că trăiești
cât de cât?

Râdem pentru că e singurul lucru pe care îl putem face


13900104_1252945011414889_3445318596875983373_n (2)

*Photo by Andreea Ghica

e una dintre zilele în care
o bătaie pe umăr ți-ar prinde mai mult decât bine
sau un tort cu 24 de lumânări aprinse-n el
și câteva cuvinte care te vor face
să plângi de fericire/ spune tu
de când nu ți-a mai făcut cineva un tort
doar pentru că te iubește
și vrea să te vadă fericit
plus lumânările
ca să te simți ca atunci când erai mic
și tortul era la ordinea zilei și lumânările
stăteau într-un dulăpior din sufragerie/ erau mici
și colorate și abia așteptai să vină ziua ta
să închizi ochii să-i ții strâns strâns
să tragi aer în piept cu toată puterea ta
și apoi să suflii și chiar să crezi
că dorința ta o să se împlinească

acum stai pe-o bordură
și râzi cu lacrimi
la fel și eu
râdem pentru că e singurul lucru
pe care îl putem face în viața asta/ acum
lumânările ni se par de tot râsul
la fel și dorințele pe care
nu ni le mai punem de pe la vreo 15 ani
pentru că am învățat că ce trebuie să se întâmple
o să se întâmple
și fără să ne punem noi dorințe
la 12 noaptea sau când bem
sau când punem capul pe pernă/totuși zi-mi
dacă nu mai credem în dorințe
de ce trăim fiecare secundă
sperând la ceva mai bun?

 

Promit că data viitoare facem cum vrei numai să te întorci – te întorci?


mi-am dres vocea de câteva ori
curajul nu vine
așa de simplu cum bănuiești tu
după cum spuneam
mi-am dres glasul
hmmm hmmm
și i-am zis cu jumătate de gură
sperând să nu mă audă

* să știi ca mi-e dor de iarna aia
în care am făcut ultimul om de zăpadă împreună
și de tine în bucătărie
și cred că și de șosetele aruncate pe sub pat*

apoi mi-am dres iar glasul
hmmm hmmm

* știu că știi că urăsc șosetele aruncate pe jos
dar de la o vreme mi-e cam dor de ele
și de un om de zăpadă făcut cu tine
chiar dacă suntem în plină vară*

(hai că ai zis-o
de parcă dorul ti-l programezi)

în fine
mi-am dres iar vocea
hmmm hmmm

* cred ca îmi e dor și de vorbitul tău în somn
și de certurile noastre în Ikea
nici nu-mi plăcea măcar pătura aia
dar mă cunoști prea bine
nu pot să tac
doar că verdele nu prea mă reprezintă
dar promit că data viitoare facem cum vrei
numai să te întorci – te întorci?*

 

Cel mai lung poem despre Kurt, anxietăți și vise mărunte


13935062_1262071840502206_2071384742764394180_n

*Photo by Andreea Ghica

nu știu daca ți-am zis vreodată
dar râd de fiecare dată când cunosc pe cineva
îmi imaginez povești
îmi imaginez cum intră-n zara și-și cumpără blugi
și o cămașă office și cum pierde nopțile la birou
râd pentru că oamenii ăștia sunt la tot pasul
mă sufoc din cauza lor
zău așa

îi văd în metrou în mega pe scara blocului
îmi vine să îi iau de umeri și să le dau una
să le zic
fraților fiți și voi și oameni
mergeți desculți beți ceva la 12 noaptea
ascultați-l pe Kurt că nu degeaba a murit
fiți și altceva pentru câteva minute din viața voastră

apoi râd și mai rău
zău că râd și mai rău
până ma doare burta
râd în prostie pentru că-mi dau seama
cât de insignifiantă sunt
cum stau în garsoniera asta mică de la Dristor
și scriu la un laptop pe care mi l-a făcut tata cadou la 18 ani
și cum am plâns ca de fiecare dată când primesc ceva de la el
zău că am plâns ca proasta
lucrurile ăstea mă emoționează ca naiba

o să râzi știu
dar vezi tu
râdem noi râdem
dar singurătatea nu scutește pe nimeni
și nici moartea
așa că îl ascult pe Kurt pentru că a trăit cândva
poate într-o garsonieră la fel de mică
și plângea ca un descreierat când își scria versurile
și mai târziu s-a sinucis
pentru că prea multă lume îl asculta
dar prea puțină îl înțelegea
pricepi tu cum stau lucrurile

toți suntem un fel de Kurt
pe toți ne doare sufletul și toți spunem
du-te naibii când nu ne convine ceva
cântăm sub duș și ne îmbătăm vinerea
suferim din dragoste sau ne plictisim de prea multă
stăm la birou până la 12 noaptea
numai și numai ca să nu ajungem precum Kurt
la naiba
viața asta ne-a fost dată să o trăim
fiecare cum poate cu xanax sau anxiar
dar hai să o trăim
ce naiba.

Doar nu spui așa ceva cu voce tare


14054154_1275986032444120_5480282547266396299_n

*Photo by Andreea Ghica

am suflat în lumânări și mi-am pus o dorință
cu ochii închiși
am strâns din ei cât am putut eu de tare
inima s-a făcut mai mică
și mi-am spus în gând
normal că în gând
doar nu spui așa ceva cu voce tare
în fine
mi-am zis
dacă lumea asta mare devine și mai strâmbă decât e
te rog te rog te rog
închide ochii
trage aer în piept
și uită de mine.

Asta mă enervează la culme, zău așa!


băi
hai să-ți spun ce ma enervează teribil
dar teribil de rău în ultima vreme

mă enerveză oamenii care gesticulează
mult mult mult
când vor să-mi spună fix trei cuvinte/ și cei care
îmi spun să fiu zen
viața e frumoasă
nimeni nu suferă
mhm mhm
când ai capul complet gol
normal că nimeni nu suferă
îmi zic în gând normal
nu-mi place să mă cert

mă enervează teribil
băi
dar teribil
cărțile de dezvoltare personală
și cele care te învață cum să fii fericit
de parcă există o rețetă miraculoasă
pentru chestia asta care adunată
durează câteva minute într-o viață

și cărțile care te învață
cum să oprești un atac de panică
pun pariu
de fapt pot să jur
că ăștia care le scriu
n-au avut un atac de panică în viața lor
e ușor să vorbești despre chestii
doar pentru că sunt la modă
mai nasol e când o simți pe pielea ta
atunci pun pariu că nu-ți mai vine
să scrii cărți ci să cauți doctori

băi
în concluzie
zilele astea sunt pline de nervi
de ploi de vreme urâtă și furtuni neașteptate
nu ne rămâne decât sa fim zen
până la urmă
și că te agiți și că stai liniștit
tot acolo ajungi
și asta mă enervează la culme
zău așa.

Asta-i treabă de oameni care știu precis ce vor de la viață.


14202599_1278192638890126_9012292824162276849_n (1)

*Photo by Andreea Ghica

te-ai gândit cum ar fi să fugi
până la capătul pământului și înapoi
l-am întrebat în timp pufăiam dintr-o țigară

să te trezești la 7 dimineața
să-ți bagi picioarele în tot
să spui gata cu munca gata cu oamenii
gata cu tot plec în lume
viața asta
nu-i făcută să stai într-un singur loc

mda mda
mi-a bolborosit
așa spun ăștia mai deștepti că viața
nu-i făcută nici pentru a iubi o singură dată
nici pentru a avea un singur job
la naiba
ăștia zic că viața nu-i făcută nici măcar
pentru a plânge ca prostu la filme

dacă stau bine să mă gândesc
viața nu-i făcută nici măcar
pentru o fugă la capătul pământului și înapoi
dacă tu pleci și eu rămân
că-s mai fricoasă și nu-mi plac provocările
ce naiba o să se întâmple cu mine

nu știu
dar poti sta liniștită
nu o să plec la capătul pământului
asta-i treabă de oameni
care știu precis ce vor de la viață.

O dată pe săptămână mi se face frică din senin


14192191_1277839905592066_5457793491894251368_n

*Photo by Andreea Ghica

o dată pe săptămână
mi se face frică din senin
pentru că știu că lumea asta mare
o să se sfârșească într-o zi
iar asta mă sperie al naibii de tare

o dată pe săptămână plâng la filme
și mă-ntreb de ce se tot fac filme
pentru oamenii ca mine
adica din ăia care urăsc comediile
și filmele romantice de-ți vine să
dai cu laptopul de toți pereții

sunt pretențioasă la filme
când am văzur Lawrence anyways
mi-a luat doua zile să îmi revin
îmi tot spuneam ce om ce om
mișto e mișto să știi că cineva te iubește
indiferent că vrei să îți începi viața de la zero

o dată pe săptămână
mă uit la flori și zâmbesc
si la cer și la stele și la mașinile care trec seara
prin fața blocului
oamenii sunt peste tot
ideea e să dai peste cei
făcuți pentru tine

o dată pe săptămână
îmi pun un șir continuu de întrebări
la care mi-e frică să răspund
de asta mă și gândesc la ele
doar o dată pe săptămână
e greu să ignori unele lucruri
dar din când în când
trebuie să mai și trăim.

Habar nu am cum să-mi iau rămas bun


14117975_1275158519193538_1891806230926885034_n (2)

*Photo by Andreea Ghica

uite
pot să fiu sinceră cu tine
și să-ți zic lucruri pe care
nu le-am mai spus nimănui

spre exemplu
când mă întreabă cineva
ce pot spune despre mine
nu-mi vine în minte decât faptul că
nu am făcut absolut nimic măreț
de asta mi-e atât de greu să vorbesc
despre propria persoană

adică
nu am salvat pe nimeni
nici măcar pe mine
nu știu dacă mă înțelegi
unii chiar fac lucruri importante
se luptă schimbă lumea pictează
își taie o ureche rămân în istorie
băi
orice
eu nu pot trasa nici măcar o linie dreaptă

mă pricep în schimb
să mă amestec printre oameni
să stau pe balcon seara
și să-mi doresc
să-mi doresc atât de multe
la asta mă pricep cel mai bine
să visez cu ochii deschiși
tot cu ochii deschiși îmi pun și dorințele
n-are sens să-ți mai spun că mi se pare o prostie
să-ți spui o dorință cu ochii închiși
deși
când eram copil
ăsta era momentul meu preferat
iar inima îmi sărea din piept
și așteptam zile-ntregi
zile-ntregi
să se împlinească

băi
acum sincer
habar nu am
dacă se împlinesc
așa cum habar nu am de ce unii oameni
schimbă lumea în bine sau în rău
iar alții nu-și găsesc locul
habar nu am cum să fac pe cineva
să nu plece
așa cum habar nu am
cum să-mi iau rămas bun
de la cei pe care nu-i voi mai vedea

băi
și dacă tot suntem așa de sinceri
îți spun că
nu prea știu nici cum se trăiește
abia reușesc să trag aer în piept
și să-l simt ca pe o îmbrățișare
care mă sufocă

cu toatea astea
cel mai simplu lucru
e să stau pe balcon
și să-mi doresc
să-mi doresc atât de multe
încât sufletul ăsta o să crape
într-o zi
și pe cuvânt
dacă știu cum să-l opresc.

 

Mi-e frică să merg în locuri în care am mai fost


14045593_1272791769430213_7018379264300070011_n (1)

*Photo by Andreea Ghica

hai să-ți spun
m-am gândit ceva vreme la asta
acum o pot spune cu voce tare
răspicat și clar
fără să mă mai feresc
nici măcar de mine

mi-e frică să merg în locuri
în care am mai fost

ia de exemplu o stradă
o stradă amărâtă
cea mai plictisitoare
și neinteresantă stradă din lume
fix pe strada aia
se poate ca tu să fi primit
cea mai mișto îmbrățișare
să fi făcut cea mai importantă promisiune
chestii de genul ăsta
dacă mă înțelegi

de fiecare dată când trec printr-un loc
în care am trăit ceva asemănător
simt cum inima mi se strânge
amețesc nu mai văd bine
oricum nu vad eu bine
deci îți dai seama
cât de rău e pentru mine

în fine
mi-am dat seama că problema sunt oamenii
oamenii ăștia
pentru care ne trezim dimineața
și pentru care închidem ochii
și strângeam din dinți și pentru care
nu ne dăm cu capul de toți pereții
pentru oamenii ăștia care merită ceva mai mult
decât văicăreala noastră
din cauza lor mi-e frică mie
să mai merg în locuri în care am mai fost
pentru că erau și ei acolo
nu știu
daca mâine ar trebui să aleg între mine și ei
i-aș alege pe ei
ca să înțelegi exact ce simt

în fine
mi-e frică să merg
în locuri în care am mai fost
și de fiecare dată când mă apucă panica
mă așez pe-o bordură
cu toate că se uită lumea la mine
dar zău dacă-mi pasă
nu știe nimeni ce simt eu cu adevărat
așa că am tot dreptul să stau pe o bordură
și să-mi plâng de milă
iar dacă cineva o să-ncerce să mă consoleze
îi voi da și una
îți jur
pentru că
da da exact
nu mă va scăpa nimeni de frica
de a merge în locuri în care am mai fost înainte
așa cum nu mă va scăpa nimeni de oamenii ăștia
pentru că prefer să merg în locuri în care am mai mers înainte
și să tremur de frică
decât să merg acolo fără ei.

și degetele caută degete și visele caută un om


14100475_1270612119648178_7579497372568718112_n

*Photo by Andreea Ghica

am visat că marea se întindea undeva
la picioarele noastre
tu erai acolo
normal
ca în fiecare vis pe care îl am

cum spuneam
marea se întindea
Dumnezeu știe cât de departe
eu habar n-am
și-ti spuneam
hai
amintește-și pentru câteva clipe
cum te-am luat cu mine
în toate locurile în care am mers
cum ne-am făcut culcuș
unul între coastele celuilalt
cum părul tău mă gâdila pe față
și cum zâmbeam când mâinile tale
nu-și găseau loc decât pe spatele meu

te-ai uitat la mine
ai clipit
dar nu ai zis nimic
hai
amintește-ți cum mi-ai promis
că dacă într-o zi o să dispară
soarele ăsta mare
faci tu cumva să-l aduci înapoi
sau cum ai râs isteric
când m-am împiedicat de propriile picioare
și-ai spus că om mai aiurit ca mine n-ai văzut

și ochii se închid
și ochii se deschid
și degetele caută degete
și visele caută un om

hai
amintește-ți cum mi-ai promis
că-mi dai mie converșii tăi
nu contează că eu port 36 tu 43
dau bine în dulapul meu
nici nu trebuie să îi port
sunt fix ca tricoul ăla
despre care vorbește lumea
hai mă
tricoul ăla care îți rămâne după o despărțire
doar că noi nu ne despărțim
îmi dai converșii pentru că-mi plac
și când îmi place cu adevărat ceva
nu mai scapi de mine

atunci ai râs în sfârșit
ai zic ceva încet
ceva de genul
de asta nu mai scap de tine
pentru că mă placi prea mult
iar eu ți-am zis ceva de genul
înceteză cu apropourile
ori îmi dai converșii ăia
ori nu mai scapi de mine

și ochii se deschid
se închid se deschid
ești fix lângă mine
dimineață o să-ți cer converșii
dar n-o să-ți cer să pleci de lângă mine
nici în ruptul capului.

 

Să mă pierd, singurul lucru pe care știu cu adevărat să-l fac


13880374_1252730924769631_584811922535172595_n (1)

*Photo by Andreea Ghica

când m-am trezit era complet liniște/ liniște ca într-o pădure în care înaintezi încet și leneș, poate și ușor obosit, gata să te așezi pe pătură/ sau poate liniște ca în momentul în care te naști/ vezi în fața ochilor chipuri, și lumini, dar pentru o fracțiune de secundă nu auzi nimic, semn că ai fost adus pe lume și ești ușor buimac. când m-am trezit era frig, iar pe geamurile balconului se scurgeau picături de apă/ în mine era o răcoare deloc străină și o senzație anume îmi apăsa umerii/ nu mai rămăsese nimic. am aruncat un ochi pe geam. o fetiță stătea pe bancă, lângă ea zăcea spart un balon. mi-am amintit de zilele în care plângeam când îmi pierdeam o minge sau o jucărie, naiba mai știe. zău, îți spun cu mâna pe inimă, îmi venea să mă duc să-i cumpăr un balon. cineva atât de mic nu ar trebui să sufere. la naiba, chiar o să mă duc să-i cumpăr un balon. mă încalț și plec. ține-mi pumnii, e o vreme tocmai bună să plec și să mă pierd. probabil singurul lucru pe care știu cu adevărat să-l fac.

 

Despre bilete


HPIM8866 copy

*Photo by Andreea Ghica

în câte haine am găsit bilețele, atât de multe de parcă toată viața am trăit prin bilete/ bagi mâna-n buzunar și te trezești că dai peste un bilet care-ți întoarce complet viața pe dos și te întrebi ce e de fapt toată chestia asta/ băi, un bilet e un simplu bilet, nici nu mai contează ce scrie pe el, dar te deranjează al dracului de tare când te gândești că nu ai răspuns vreodată la el și ai lăsat viața să treacă așa, cum a avut ea chef, fără ca tu sa faci ceva în privința asta. E ca și cum cineva Îți bagă mâna în buzunarul de la geacă și tu nu-l prinzi tare, tare, fără să te gândești vreo clipă că poate fi ultima oară când două mâini vor sta în același buzunar.