Cel mai lung poem despre Kurt, anxietăți și vise mărunte


13935062_1262071840502206_2071384742764394180_n

*Photo by Andreea Ghica

nu știu daca ți-am zis vreodată
dar râd de fiecare dată când cunosc pe cineva
îmi imaginez povești
îmi imaginez cum intră-n zara și-și cumpără blugi
și o cămașă office și cum pierde nopțile la birou
râd pentru că oamenii ăștia sunt la tot pasul
mă sufoc din cauza lor
zău așa

îi văd în metrou în mega pe scara blocului
îmi vine să îi iau de umeri și să le dau una
să le zic
fraților fiți și voi și oameni
mergeți desculți beți ceva la 12 noaptea
ascultați-l pe Kurt că nu degeaba a murit
fiți și altceva pentru câteva minute din viața voastră

apoi râd și mai rău
zău că râd și mai rău
până ma doare burta
râd în prostie pentru că-mi dau seama
cât de insignifiantă sunt
cum stau în garsoniera asta mică de la Dristor
și scriu la un laptop pe care mi l-a făcut tata cadou la 18 ani
și cum am plâns ca de fiecare dată când primesc ceva de la el
zău că am plâns ca proasta
lucrurile ăstea mă emoționează ca naiba

o să râzi știu
dar vezi tu
râdem noi râdem
dar singurătatea nu scutește pe nimeni
și nici moartea
așa că îl ascult pe Kurt pentru că a trăit cândva
poate într-o garsonieră la fel de mică
și plângea ca un descreierat când își scria versurile
și mai târziu s-a sinucis
pentru că prea multă lume îl asculta
dar prea puțină îl înțelegea
pricepi tu cum stau lucrurile

toți suntem un fel de Kurt
pe toți ne doare sufletul și toți spunem
du-te naibii când nu ne convine ceva
cântăm sub duș și ne îmbătăm vinerea
suferim din dragoste sau ne plictisim de prea multă
stăm la birou până la 12 noaptea
numai și numai ca să nu ajungem precum Kurt
la naiba
viața asta ne-a fost dată să o trăim
fiecare cum poate cu xanax sau anxiar
dar hai să o trăim
ce naiba.

Doar nu spui așa ceva cu voce tare


14054154_1275986032444120_5480282547266396299_n

*Photo by Andreea Ghica

am suflat în lumânări și mi-am pus o dorință
cu ochii închiși
am strâns din ei cât am putut eu de tare
inima s-a făcut mai mică
și mi-am spus în gând
normal că în gând
doar nu spui așa ceva cu voce tare
în fine
mi-am zis
dacă lumea asta mare devine și mai strâmbă decât e
te rog te rog te rog
închide ochii
trage aer în piept
și uită de mine.

Asta mă enervează la culme, zău așa!


băi
hai să-ți spun ce ma enervează teribil
dar teribil de rău în ultima vreme

mă enerveză oamenii care gesticulează
mult mult mult
când vor să-mi spună fix trei cuvinte/ și cei care
îmi spun să fiu zen
viața e frumoasă
nimeni nu suferă
mhm mhm
când ai capul complet gol
normal că nimeni nu suferă
îmi zic în gând normal
nu-mi place să mă cert

mă enervează teribil
băi
dar teribil
cărțile de dezvoltare personală
și cele care te învață cum să fii fericit
de parcă există o rețetă miraculoasă
pentru chestia asta care adunată
durează câteva minute într-o viață

și cărțile care te învață
cum să oprești un atac de panică
pun pariu
de fapt pot să jur
că ăștia care le scriu
n-au avut un atac de panică în viața lor
e ușor să vorbești despre chestii
doar pentru că sunt la modă
mai nasol e când o simți pe pielea ta
atunci pun pariu că nu-ți mai vine
să scrii cărți ci să cauți doctori

băi
în concluzie
zilele astea sunt pline de nervi
de ploi de vreme urâtă și furtuni neașteptate
nu ne rămâne decât sa fim zen
până la urmă
și că te agiți și că stai liniștit
tot acolo ajungi
și asta mă enervează la culme
zău așa.

Asta-i treabă de oameni care știu precis ce vor de la viață.


14202599_1278192638890126_9012292824162276849_n (1)

*Photo by Andreea Ghica

te-ai gândit cum ar fi să fugi
până la capătul pământului și înapoi
l-am întrebat în timp pufăiam dintr-o țigară

să te trezești la 7 dimineața
să-ți bagi picioarele în tot
să spui gata cu munca gata cu oamenii
gata cu tot plec în lume
viața asta
nu-i făcută să stai într-un singur loc

mda mda
mi-a bolborosit
așa spun ăștia mai deștepti că viața
nu-i făcută nici pentru a iubi o singură dată
nici pentru a avea un singur job
la naiba
ăștia zic că viața nu-i făcută nici măcar
pentru a plânge ca prostu la filme

dacă stau bine să mă gândesc
viața nu-i făcută nici măcar
pentru o fugă la capătul pământului și înapoi
dacă tu pleci și eu rămân
că-s mai fricoasă și nu-mi plac provocările
ce naiba o să se întâmple cu mine

nu știu
dar poti sta liniștită
nu o să plec la capătul pământului
asta-i treabă de oameni
care știu precis ce vor de la viață.

O dată pe săptămână mi se face frică din senin


14192191_1277839905592066_5457793491894251368_n

*Photo by Andreea Ghica

o dată pe săptămână
mi se face frică din senin
pentru că știu că lumea asta mare
o să se sfârșească într-o zi
iar asta mă sperie al naibii de tare

o dată pe săptămână plâng la filme
și mă-ntreb de ce se tot fac filme
pentru oamenii ca mine
adica din ăia care urăsc comediile
și filmele romantice de-ți vine să
dai cu laptopul de toți pereții

sunt pretențioasă la filme
când am văzur Lawrence anyways
mi-a luat doua zile să îmi revin
îmi tot spuneam ce om ce om
mișto e mișto să știi că cineva te iubește
indiferent că vrei să îți începi viața de la zero

o dată pe săptămână
mă uit la flori și zâmbesc
si la cer și la stele și la mașinile care trec seara
prin fața blocului
oamenii sunt peste tot
ideea e să dai peste cei
făcuți pentru tine

o dată pe săptămână
îmi pun un șir continuu de întrebări
la care mi-e frică să răspund
de asta mă și gândesc la ele
doar o dată pe săptămână
e greu să ignori unele lucruri
dar din când în când
trebuie să mai și trăim.

Habar nu am cum să-mi iau rămas bun


14117975_1275158519193538_1891806230926885034_n (2)

*Photo by Andreea Ghica

uite
pot să fiu sinceră cu tine
și să-ți zic lucruri pe care
nu le-am mai spus nimănui

spre exemplu
când mă întreabă cineva
ce pot spune despre mine
nu-mi vine în minte decât faptul că
nu am făcut absolut nimic măreț
de asta mi-e atât de greu să vorbesc
despre propria persoană

adică
nu am salvat pe nimeni
nici măcar pe mine
nu știu dacă mă înțelegi
unii chiar fac lucruri importante
se luptă schimbă lumea pictează
își taie o ureche rămân în istorie
băi
orice
eu nu pot trasa nici măcar o linie dreaptă

mă pricep în schimb
să mă amestec printre oameni
să stau pe balcon seara
și să-mi doresc
să-mi doresc atât de multe
la asta mă pricep cel mai bine
să visez cu ochii deschiși
tot cu ochii deschiși îmi pun și dorințele
n-are sens să-ți mai spun că mi se pare o prostie
să-ți spui o dorință cu ochii închiși
deși
când eram copil
ăsta era momentul meu preferat
iar inima îmi sărea din piept
și așteptam zile-ntregi
zile-ntregi
să se împlinească

băi
acum sincer
habar nu am
dacă se împlinesc
așa cum habar nu am de ce unii oameni
schimbă lumea în bine sau în rău
iar alții nu-și găsesc locul
habar nu am cum să fac pe cineva
să nu plece
așa cum habar nu am
cum să-mi iau rămas bun
de la cei pe care nu-i voi mai vedea

băi
și dacă tot suntem așa de sinceri
îți spun că
nu prea știu nici cum se trăiește
abia reușesc să trag aer în piept
și să-l simt ca pe o îmbrățișare
care mă sufocă

cu toatea astea
cel mai simplu lucru
e să stau pe balcon
și să-mi doresc
să-mi doresc atât de multe
încât sufletul ăsta o să crape
într-o zi
și pe cuvânt
dacă știu cum să-l opresc.

 

Mi-e frică să merg în locuri în care am mai fost


14045593_1272791769430213_7018379264300070011_n (1)

*Photo by Andreea Ghica

hai să-ți spun
m-am gândit ceva vreme la asta
acum o pot spune cu voce tare
răspicat și clar
fără să mă mai feresc
nici măcar de mine

mi-e frică să merg în locuri
în care am mai fost

ia de exemplu o stradă
o stradă amărâtă
cea mai plictisitoare
și neinteresantă stradă din lume
fix pe strada aia
se poate ca tu să fi primit
cea mai mișto îmbrățișare
să fi făcut cea mai importantă promisiune
chestii de genul ăsta
dacă mă înțelegi

de fiecare dată când trec printr-un loc
în care am trăit ceva asemănător
simt cum inima mi se strânge
amețesc nu mai văd bine
oricum nu vad eu bine
deci îți dai seama
cât de rău e pentru mine

în fine
mi-am dat seama că problema sunt oamenii
oamenii ăștia
pentru care ne trezim dimineața
și pentru care închidem ochii
și strângeam din dinți și pentru care
nu ne dăm cu capul de toți pereții
pentru oamenii ăștia care merită ceva mai mult
decât văicăreala noastră
din cauza lor mi-e frică mie
să mai merg în locuri în care am mai fost
pentru că erau și ei acolo
nu știu
daca mâine ar trebui să aleg între mine și ei
i-aș alege pe ei
ca să înțelegi exact ce simt

în fine
mi-e frică să merg
în locuri în care am mai fost
și de fiecare dată când mă apucă panica
mă așez pe-o bordură
cu toate că se uită lumea la mine
dar zău dacă-mi pasă
nu știe nimeni ce simt eu cu adevărat
așa că am tot dreptul să stau pe o bordură
și să-mi plâng de milă
iar dacă cineva o să-ncerce să mă consoleze
îi voi da și una
îți jur
pentru că
da da exact
nu mă va scăpa nimeni de frica
de a merge în locuri în care am mai fost înainte
așa cum nu mă va scăpa nimeni de oamenii ăștia
pentru că prefer să merg în locuri în care am mai mers înainte
și să tremur de frică
decât să merg acolo fără ei.

și degetele caută degete și visele caută un om


14100475_1270612119648178_7579497372568718112_n

*Photo by Andreea Ghica

am visat că marea se întindea undeva
la picioarele noastre
tu erai acolo
normal
ca în fiecare vis pe care îl am

cum spuneam
marea se întindea
Dumnezeu știe cât de departe
eu habar n-am
și-ti spuneam
hai
amintește-și pentru câteva clipe
cum te-am luat cu mine
în toate locurile în care am mers
cum ne-am făcut culcuș
unul între coastele celuilalt
cum părul tău mă gâdila pe față
și cum zâmbeam când mâinile tale
nu-și găseau loc decât pe spatele meu

te-ai uitat la mine
ai clipit
dar nu ai zis nimic
hai
amintește-ți cum mi-ai promis
că dacă într-o zi o să dispară
soarele ăsta mare
faci tu cumva să-l aduci înapoi
sau cum ai râs isteric
când m-am împiedicat de propriile picioare
și-ai spus că om mai aiurit ca mine n-ai văzut

și ochii se închid
și ochii se deschid
și degetele caută degete
și visele caută un om

hai
amintește-ți cum mi-ai promis
că-mi dai mie converșii tăi
nu contează că eu port 36 tu 43
dau bine în dulapul meu
nici nu trebuie să îi port
sunt fix ca tricoul ăla
despre care vorbește lumea
hai mă
tricoul ăla care îți rămâne după o despărțire
doar că noi nu ne despărțim
îmi dai converșii pentru că-mi plac
și când îmi place cu adevărat ceva
nu mai scapi de mine

atunci ai râs în sfârșit
ai zic ceva încet
ceva de genul
de asta nu mai scap de tine
pentru că mă placi prea mult
iar eu ți-am zis ceva de genul
înceteză cu apropourile
ori îmi dai converșii ăia
ori nu mai scapi de mine

și ochii se deschid
se închid se deschid
ești fix lângă mine
dimineață o să-ți cer converșii
dar n-o să-ți cer să pleci de lângă mine
nici în ruptul capului.

 

Să mă pierd, singurul lucru pe care știu cu adevărat să-l fac


13880374_1252730924769631_584811922535172595_n (1)

*Photo by Andreea Ghica

când m-am trezit era complet liniște/ liniște ca într-o pădure în care înaintezi încet și leneș, poate și ușor obosit, gata să te așezi pe pătură/ sau poate liniște ca în momentul în care te naști/ vezi în fața ochilor chipuri, și lumini, dar pentru o fracțiune de secundă nu auzi nimic, semn că ai fost adus pe lume și ești ușor buimac. când m-am trezit era frig, iar pe geamurile balconului se scurgeau picături de apă/ în mine era o răcoare deloc străină și o senzație anume îmi apăsa umerii/ nu mai rămăsese nimic. am aruncat un ochi pe geam. o fetiță stătea pe bancă, lângă ea zăcea spart un balon. mi-am amintit de zilele în care plângeam când îmi pierdeam o minge sau o jucărie, naiba mai știe. zău, îți spun cu mâna pe inimă, îmi venea să mă duc să-i cumpăr un balon. cineva atât de mic nu ar trebui să sufere. la naiba, chiar o să mă duc să-i cumpăr un balon. mă încalț și plec. ține-mi pumnii, e o vreme tocmai bună să plec și să mă pierd. probabil singurul lucru pe care știu cu adevărat să-l fac.

 

Despre bilete


HPIM8866 copy

*Photo by Andreea Ghica

în câte haine am găsit bilețele, atât de multe de parcă toată viața am trăit prin bilete/ bagi mâna-n buzunar și te trezești că dai peste un bilet care-ți întoarce complet viața pe dos și te întrebi ce e de fapt toată chestia asta/ băi, un bilet e un simplu bilet, nici nu mai contează ce scrie pe el, dar te deranjează al dracului de tare când te gândești că nu ai răspuns vreodată la el și ai lăsat viața să treacă așa, cum a avut ea chef, fără ca tu sa faci ceva în privința asta. E ca și cum cineva Îți bagă mâna în buzunarul de la geacă și tu nu-l prinzi tare, tare, fără să te gândești vreo clipă că poate fi ultima oară când două mâini vor sta în același buzunar.

 

Asta-i viața, băi, asta-i viața!


IMG_20160824_233656

*Photo by Andreea Ghica

două mâini se plimbau
prin părul meu și coborau
pe gât pâna au ajuns pe umeri
iar acolo s-au oprit

așa a început totul
ne-am pus converșii
repede repede repede
am aruncat un pulover pe mine
te-am luat de mână
am zis
hai să-ți arăt lumea cum ar trebui
ea să fie

am alergat ca descreierații
prin pasajul ăla nesuferit de la Unirii
ne-am sărutat fix în mijlocul lui
numai așa ca să-i enervăm pe morocănoși
am primit înjurături
am râs
ți-am zis că oamenii ăștia habar n-au să iubească
la unii te-ai strâmbat
alții s-au strâmbat la tine
le-ai zis
make love not war
băi
eram ca hippioții ăia
și asta îmi plăcea al naibii de tare

apoi am ajuns pe Victoriei
ne-am holbat în toate vitrinele cu haine scumpe
scumpe băi scumpe
mi-ai promis că la primul salariu
mă duci să-mi aleg ceva mișto
ți-am zis că nu-i nevoie
nu ma impresionează hainele fancy
și nici oamenii cu nasul pe sus

apoi a început să plouă
mi-ai dat geaca ta de piele
intram de trei ori în ea
dar era o senzație a naibii de mișto
mirosea tare frumos
și ploaia ne făcuse ciuciulete
și ne intrase apa în converși
și alergam așa
fără țintă
și parcă viața părea mai suportabila

m-am gândit o clipă
dar numai o clipă
pe cuvânt
cât de nașpa ar putea să fie
fără geaca aia de piele
care stă toată ziua în cuier
și fără micile ploi care ne prind pe stradă
și fără muzica de la 12 noaptea
și fără magazinele cu haine scumpe
și fără oamenii morocănoși

asta-i viața băi/asta-i viața.

 

Am dreptul să simt ce am eu chef să simt


14330132_1290787987630591_6304380706558796237_n

* Photo by Andreea Ghica

la naiba,

în mintea mea erai încă acolo/ trecuseră circa

657 de zile şi imaginea ta îmi fixa creştetul capului

şi-mi spărgea coşul pieptului de fiecare dată

când clipeam şi-mi venea să dau cu tine

de toţi pereţii dacă aveam de unde să te iau.

 

la naiba,

eu abia ştiu să trăiesc

habar n-am cum să ies din astfel de situaţii/am încercat

să-mi ocup zilele cu lucruri mărunte

aşa cum fac oamenii de obicei

când nu ştiu încotro să o apuce/ până la urmă am cedat

şi mi-am zis

la naiba/ toată treabă asta

e un lucru bun – nu ştii cu adevărat că trăieşti

decât atunci când pe altul îl doare lipsa ta.

 

probabil asta zicea şi Iona în gura peştelui

aştepta să treacă zilele

una câte una

una câte una

până avea să se plictisească

să-şi amintească cum era viaţa

înainte de a fi înghiţit/până la urmă

nu asta facem toţi

ne avântăm în gura unui peşte

până uităm ce-am însemnat

unul pentru celălalt.

Când îți arunci viața într-o cutie se numește nebunie


14444965_1303724159670307_4419732421834098535_o

*Photo by Andreea Ghica

azi e ziua cea mare/

am în fața mea o cutie imensă

așez în ea toate plimbările de pe Brâncoveanu

mânușile galbene

umbrela sub care mi-ai promis că o să-mi scrii

plus o mulțime de săruturi

pe care mi le-am dezlipit de pe frunte.

azi e ziua cea mare/

ziua în care nu o să-mi mai amintesc de tine

așa cum nu-ți mai amintești un film vechi

pe care tot zici că vrei să-l revezi

dar ceva te oprește.

Te-ai născut într-o duminică în care toţi oamenii erau plecaţi


dsc09779

*Photo by Andreea Ghica

Am pornit cumva într-o iarnă

în care oamenii aşteptau câte-un semn

iar eu căram în spatele meu de copil pe-atunci

ideea că într-o zi mă voi opri aşa

în faţa unei străzi

voi îngenunchea şi mă voi ruga

ca nimic să nu mai doară pe pământul ăsta.

şi în timp

am legat de mine

mâini pe care le-am atins întâmplător

şi priviri şi femei care se temeau de singurătate

mai tare decât de moarte

iar atunci am înţeles

că mai bine eşti orice altceva

decât om/dacă îmi duc mâna la inimă

pot ierta toate despărţirile

şi toţi paşii care au trecut peste mine

dar încearcă şi tu să trăieşti cu senzaţia că

te-ai născut într-o duminică

în care toţi oamenii erau plecaţi

şi nimeni niciodată nu te-a cunoscut

ştii tu

cu cât mergi mai repede

cu atât viaţa ţi se leagă mai tare

de picioare iar eu am mers atât de repede încât

într-o noapte Dumnezeu o să se trezească

şi o să mă întrebe unde mă grăbesc.

în cer nu e loc pentru toată lumea

dar nici pe pământ/în următoarea zi

mă voi trezi devreme

îmi voi împacheta durerile de-o viaţă

şi îi voi lăsa vorbă

să nu mă mai caute