Aici nu suntem în filme


 

img_20160925_215412

din când în când

mă gândesc la discuțiile noastre lungi

și la singurătatea pe care tu

o simțeai lângă tine

și la singurătatea

pe care eu o simțeam lângă mine

cum îmi respira

fix în urechea dreaptă

și-mi spun

la naiba

dacă singurătățile noastre

s-ar fi întâlnit până acum

poate ne-am fi simțit și noi

mai mult oameni

nu doi amărâți care așteptau

pe-o bordură

să li se întâmple ceva

 

te uiți la ceea ce ești cu adevărat

la interior oase sânge organe

nimic deosebit

la exterior o pereche de blugi rupți

un tricou lălâi

pe care nu ți-l calci niciodată

o pereche de adidași găuriți

de la atâta mers aiurea

iar dacă te-ar întreba cineva

cum ai defini singurătatea asta

care te sufocă din când în când

i-ai răspunde că e fix ca un gol

în care îi vezi pe toți cei dragi

dar nu ajungi la ei

 

pe de altă parte

îți vezi viața cum trece

cu viteza unei comete sau așa ceva

și-ți dai seama că n-ai realizat prea multe

că oamenii nu uită nimic din ce le spui

bun sau rău dar mai ales rău

și că uneori ți-ai dori să o iei de la capăt

dar nu poți pentru că ți-e frică de ce se poate întâmpla

 

ultima dată mi-ai spus

că ți-ar plăcea ca la fiecare greșeală pe care o faci

de fiecare dată când dezamăgești pe cineva

cânt țipi când îți frămânți degetele

pe spatele cuiva pe care nu-l vei mai vedea

să bați din palme

și să se șteargă totul

de parcă nici nu s-ar fi întâmplat

 

ți-am zis

hai sa nu fim naivi

nu suntem în filme

iar dacă suntem într-unul regizat

de cine știe ce Dumnezeu

atunci e cam dramatic

până la urmă

hai să nu ne mai gândim la asta

în momentul în care nu mai suportăm nimic

poate o să primim un semn

cine știe

și ne vom întîlni.

 

 

 

Un buzunar rupt și amărât de la o geacă din fâș


IMG_4617 copy

*Photo by Andreea Ghica

un buzunar rupt și amărât
de la o geacă din fâș
cu doar o singură mână în el când ninge
niciodată două

un con de înghețată topit căzut pe jos
te uiți cu ciudă la el și îți spui că putea să fie
al naibii de bun
dar n-a fost să fie

cineva care îți pune mâna la ochi
îți șoptește ceva
râzi
cum n-ai mai făcut-o până acum

o mașină cu un brăduț parfumat cretin
care se mișcă aiurea
te enervează la culme
te face să te întrebi cine l-a inventat

o pereche de converși galbeni
rupți într-o parte
nu-ți vine să-i dai
parcă ți se strânge sufletul

un tricou lălâi
uitat de el în șifonier
el nu mai e
tricoul încă-l mai porți

cam asta întâlnim la tot pasul
dacă avem timp să ne uităm în jur
la naiba
chestiile astea mă emoționează teribil

nu avem timp
nici să aruncam un ochi la celălalt
frate
nici măcar să batem pe cineva pe umăr

nu avem timp deloc
pentru ce contează cu adevărat
sau nu suntem în stare
naiba mai știe.

 

Cum mâna ei stângă era mai bronzată ca cea dreaptă


14086349_1271893799520010_2311844201296426253_o (1)

*Photo by Andreea Ghica

poți să o iei personal

sau nu

tot o să o spun

o să o spun până o să mă doară gura

și degetele de la atâta scris

 

o să ajungi să crești mare și urât

da da urât

nu în sensul ăla bineînțeles

doar ai și tu oglindă să te vezi pe exterior

cu interiorul e mai greu

așa că ți-o spun

fără să mă feresc

 

o să ajungi trist și urât și invidios

o să te întrebi în fiecare zi de ce

alții au noroc și tu nu

de ce E. a plecat de acasă

fără să-ți lase măcar un bilet amărât

știu știu știu că e un clișeu

dar oamenii din asta-s făcuți

și o să-ți amintești

cum degetele de la picioare se jucau sub plapumă

și cum avea o gropiță în partea dreaptă

și cum mâna ei stângă era mai bronzată ca cea dreaptă

și cum tu erai cel mai mare nătăfleț

și o să-ți vină să-ți dai palme

să-ți muști unul dintre degete ca să vezi dacă e real

și o să te întrebi mereu mereu mereu

ce a fost în capul tău

 

iar dacă nu o să ajungi trist și urât și invidios

tot o să-ți amintești că a fost o vreme

în care ați făcut cei mai frumoși oameni de zăpadă

și rujul ei roșu a stat pe bărbia ta

pentru că era prea mică de înălțime

și o să-ți spui sigur sigur sigur

am fost cel mai mare nătăfleț

cum am putut să las o fată

cu o mână mai bronzată ca cealaltă

care făcea cei mai frumoși oameni de zăpadă

și care îmi lăsa ruj roșu pe bărbie

să plece atât de simplu

 

am fost un nătăfleț

exact asta am fost

* Photo by youhavedestroyedmyoxygen

 

Câţi oameni s-au iubit şi au suferit acolo


azi 008

*Photo by Andreea Ghica 

De fiecare dată când trec pe lângă o căsuţă dărăpănată, stau şi mă întreb câţi oameni s-au iubit şi au suferit acolo, câţi au plâns de fericire sau de tristeţe, câţi au primit cadouri de ziua lor şi câţi s-au simţit cei mai fericiţi de pe pământul asta. Şi apoi realizez că, odată cu fiecare zid crăpat şi geam spart, au dispărut puţin câte puţin şi ei.

Să nu pleci și să mă lași singură aici, ai înțeles?


13882351_1255390081170382_9110915285327278786_n

*Photo by Andreea Ghica 

băi băi băi
ce naiba e cu tine?
ți-am zis sa nu mai fumezi atât
să dormi mai mult să crezi mai mult nu contează în ce
important e să crezi în ceva
să nu trăiești așa doar de dragul de a trăi
fără să ai și tu o părere orice/ băi
ți-am mai spus


oamenilor nu le plac oamenii care vorbesc prea mult
dar nici cei care tac așa ca tine mereu mereu
din când în când e bine să mai spui și tu ceva
ce te doare de cine ți-e dor ce îți dorești de ziua ta
putem sufla împreună în lumânări
și promit că voi încerca să-ți îndeplinesc dorințele
una câte una ca să fii și tu fericit/ ce chestie


am auzit că oamenii fericiți
ajung în rai pentru că știu că fericirea apare doar dacă ești bun
iar tu ești atât de bun încât
dacă ai putea
mi-ai înlocui mintea cu una ceva mai optimistă


dar știi tu
cu cât încerci să mă convingi de ceva
cu atât mă las mai greu/ideea e că


băi
hai să trăim
și să lăsăm grijile pe mai târziu
într-o seară tot o să-mi spui
că nu-ți mai găsești locul
iar eu va trebui să te conving
că merită să trăiești
numai ca să-mi faci mie pe plac/ băi


să nu pleci și să mă lași singură aici
ai înțeles?

 

Nu vreau să ajungem două goluri care nu știu încotro s-o apuce


băi, om mai aiurit ca tine nu am mai pomenit
zău că nu am mai pomenit
și am cunoscut mulți tare mulți aiuriți până acum

bai, nu știu ce e în capul tău
zău că nu știu
dar uneori îmi vine
și vorbesc foarte serios acum
îmi vine să te iau
și să te zgâlțâi și să-ți spun
așa verde-n față

ești tu frumos înalt și deștept
dar degeaba dacă ai un gol în tine
zău
abia știu cum să te fac să simți și tu ceva
unii oameni ar da orice să aibă ce ai tu
și tu tot nemulțumit ești
și ai uitat să-ți cumperi și pulover
și adidașii ăia sunt mai vechi decât noi doi la un loc

la naiba
cumpără-ți ceva orice
o chitară un bilet la un concert o bere
umple golul din tine cu ceva
nu vreau să ajungem două goluri
care nu știu încotro s-o apuce.

Când îmi bag mâna-n buzunar şi acolo e prea mult spaţiu pentru o singură mână


azi 008

*Photo by Andreea Ghica

câteodată mi se face dor de tine
dar numai câteodată
când îmi bag mâna-n buzunar şi acolo
e prea mult spaţiu pentru o singură mână
şi-mi zic că ar trebui să fie interzise buzunarele
sau poate mâinile
naiba mai ştie

uneori când mă gândesc la asta
simt nevoia să mă aşez pe-o bordură
să privesc oamenii
unul câte unul
unul câte unul
cum trec pe lângă mine şi se uită ciudat/cred că-şi spun
ar trebui să fie interzis să stai pe bordură ca ultimul prost
dar să o spun p-aia dreaptă
nici că-mi pasă/ la fel cum
nu-mi pasă că în buzunarul meu stâng e mai mult loc/ nu-mi pasă
pentru că
vezi tu
singurătatea nu dispare cu una cu două
aşa că
şi dacă mi-ar păsa
buzunarul meu nu s-ar umple imediat
cu încă o mâna

aşa că îmi spun că nu-mi pasă/ din când în când
e bine să-ţi imaginezi
că totul e bine şi că lumea e bună
şi că nimeni nu te judecă pentru faptul că
stai pe-o amărâtă de bordură/ la urmă urmei
toată lumea suferă dintr-un motiv anume
doar că unii aleg să-şi plângă de milă
alţii nu.

 

De parcă cineva de pe lumea asta merită o poezie numai pentru el


 

habar n-ai ce ai pierdut
tata a luat mașina a spălat-o înainte
știa că nu te urci în orice jeg/ i-a pus chiar și un
brăduț care se legăna în stânga în dreapta
îmi venea să-l arunc pe geam
brazii sunt ca să-i împodobești tata
nu să-i pui în mașină

apoi mama își luase haina de blană
știa că nu suporți chestiile cu animale omorâte and stuff
a făcut-o intenționat doar ce te așteptai
ultima dată i-ai zis că Mick Jagger e urât ca porcu’
asta a rănit-o mai tare decât dacă l-ai fi jignit pe tata
când a văzut că nu mai apari
și-a dat-o jos cu ciudă
am citit asta pe fața ei

tortul a zăcut pe masă până pe la prânz
apoi ne-am plictisit teribil
mama a pus ceva muzică și și-a turnat șampanie
tata a căscat și și-a aprins o țigară
eu te-am așteptat până spre seară
după care mi-am zis că nu ești genul de om
care să vină la astfel de chestii

m-a enervat teribil gestul tău
știu că urăști telefoanele
dar puteai să trimiti un porumbel călător
la naiba puteai face orice
dar n-ai vrut e clar n-ai vrut
și cu asta basta

băi
să știi că mi s-a luat
să-ți bagi tu picioarele când ți se năzare
și noi avem nervi și noi avem sentimente
prostule/ dacă erai cât de cât om
o sunai pe mama să-i spui la mulți ani
și lui tata un mulțumesc pentru brăduțul ăla stupid de mașină
și mie un merci că ai scris despre mine
de parcă cineva de pe lumea asta
merită o poezie numai pentru el.

Toate trec, cu sau fără voia ta.


14063811_1273055776070479_1634282439904425330_n

*Photo by Andreea Ghica

mi-ar plăcea ca pe fiecare planetă
să existe cineva fix ca noi
când ne simțim singuri să ne facem cu mâna de la distanță
să ne cântăm reciproc să râdem
să ne spunem
băi am trecut și eu prin asta
capul sus toate trec oricum
viața oamenii orele plictisitoare de la birou
scrisul la disertație fricile de zi cu zi
aerul care pare că te dărâmă în unele zile
iubirile de care nu știi cum să te desparți
mâna mamei pe care o vezi din ce în ce mai rar
toate trec
absolut toate
cu sau fără voia ta.

 

Cadoul ăla care n-a sosit nici până azi


14141682_1281783545197702_4802746562956027437_n

*Photo by Andreea Ghica

gura de aer rece m-a trezit la realitate
era ziua mea și eu stăteam ca proasta
în cameră/ ascultam ceva de la Janis Joplin parcă
și-mi spuneam
sa fie el al naibii de cadou
nu-l primești niciodată de la cine îți dorești

să mergi în magazin să-l cumperi
apoi să-l împachetezi în hârtia aia stupidă
să te deplasezi până la poștă să stai la coadă
s-o vezi pe tanti aia cum mestecă plictisită gumă
de-ți vine să i-o scoți cu forța și sa i-o înfigi în păr
asta da pierdere de vreme

era și normal
să nu primesc cadoul ăla tâmpit
*cele mai mișto sunt cele care vin așa
fără să te aștepti
exact ca-n filmele proaste
când ea deschide ușa și cadoul e pe prag*
iar eu îl așteptam cu sufletul la gură

îl așteptam atât de mult încât la 12 noaptea
mi-am zis la mulți ani mie
anul ăsta să fii mai puțin proastă
suferi mai puțin trăiești mai mult
obișnuiește-te cu gândul ăsta/ oamenii sunt un gol mare
dacă dai de unul care pare să aibă ceva în el
abia atunci te poți numi cât de cât fericit.

 

Despre piticul din ibric, planta care se hrănește cu lacrimi și dorințele noastre într-un lampion


* într-o zi vom cuceri lumea

Picioarele prea lungi, pilota prea mică, ne imaginăm cum un câine rău stă la pândă și ne va mușca în orice secundă. Râdem cu poftă și primul lucru pe care îl făceam când ne ridicam din pat, e să ne uităm afară, la nori. Norii mari și pufoși, un fel de vată de zahăr fără gust, ne imaginăm că într-o zi vom cuceri lumea cu imaginația noastră și că vom merge la Hollywood să facem filme naive pentru oameni mari.

* în altă zi, ne vom pune dorințele într-un lampion

Să nu se mai termine, să nu se mai termine zilele cu tine, uneori spuneam asta, fix ca atunci când eram copil și zilele erau fericite, un fel de gogoși umplute cu gem, din care mușcam cu poftă. Următorul lucru pe care îl vom face – ne vom împacheta frumos dorințele și le vom pune într-un lampion, sunt curioasă cât de departe vor ajunge.

* visăm cu ochii deschiși și asta ne face bine

Aici la noi e cald și bine, miroase a clătite, deși nu a gătit nimeni. Din ibricul de cafea îmi imaginez că iese un pitic pe care numai eu îl văd și care se repede la tâmpla ta. Va bate cu degetele de câteva ori, tu te vei scărpina, eu voi râde, apoi piticul va începe să-ți șoptească ce să-mi spui – ultima oară mi-ai spus că dacă m-aș transforma în soare, tu te-ai așeza pe un mic nor și mi-ai face cu mâna, după care ai începe să-mi spui povești ca sa nu mă plictisesc. Un soare e totuși un soare, să luminezi toata ziua nu e un lucru simplu, și măcar atât poți face și tu pentru mine. Ți-am zâmbit, mi-ar plăcea să fiu un soare pentru tine.

* când plâng, îmi aduni lacrimile într-un ghiveci pentru flori

Când mi se pune pata și încep să plâng, tu îmi aduni lacrimile într-un ghiveci, în care stă plantată o mică narcisă. Îmi spui că din lacrimi sincere cresc numai lucruri bune și frumoase, nu înțelegi de ce unora le e teamă să plângă.

* nu spunem lucruri importante ca să nu dezamăgim

Am făcut o promisiune – niciodată, dar niciodată, nu vom spune celorlalți lucruri importante, pentru că, la un moment dat, îi vom dezamăgi. Când nu spui lucruri importante totul decurge normal și firesc, nimeni nu se alege cu inima țăndări. Discuțiile cu lumea sunt mărunte, ba chiar banale, ce mai faci, cum te mai simți, ce ți-ai mai imaginat, ce ai visat aseară. Până acum, totul a mers perfect.

* dacă tu pleci, eu voi rămâne doar cu piticul din ibric

Asta mă sperie teribil, dar nu ți-am spus până acum. Dacă tu pleci, eu voi rămâne singură, doar cu piticul meu imaginar care se scaldă în ibricul de cafea, care vine tiptil la tine și te bate pe tâmplă. Tu nici măcar nu știi de existența lui, e un pitic tare simpatic, dar nu ar acoperi golul lăsat în urma ta. Dacă tu pleci, lampionul cu dorințe va ateriza undeva, într-o mare, piticul din ibricul de cafea se va îneca, cel mai probabil, câinele rău mă va mușca de degetele care ies de sub pilotă, iar narcisa ta se va ofili, pentru că nu voi mai avea lacrimi pentru ea. Dacă tu pleci, Hollywood-ul va deveni un loc pustiu, iar filmele noastre naive pentru oameni mari vor eșua, oamenii mari vor rămâne la fel de triști ca și până acum, iar noi nu vom mai putea schimba lumea. Dacă tu pleci, eu nu voi mai putea visa cu ochii deschiși, iar pe perna ta va sta o mică singurătate, care va încerca să se bage în seamă cu mine, iar eu va trebui să mă împrietenesc cu ea, este singurul lucru corect care mi-ar mai rămâne de făcut.

Râdem pentru că e singurul lucru pe care îl putem face


13900104_1252945011414889_3445318596875983373_n (2)

*Photo by Andreea Ghica

e una dintre zilele în care
o bătaie pe umăr ți-ar prinde mai mult decât bine
sau un tort cu 24 de lumânări aprinse-n el
și câteva cuvinte care te vor face
să plângi de fericire/ spune tu
de când nu ți-a mai făcut cineva un tort
doar pentru că te iubește
și vrea să te vadă fericit
plus lumânările
ca să te simți ca atunci când erai mic
și tortul era la ordinea zilei și lumânările
stăteau într-un dulăpior din sufragerie/ erau mici
și colorate și abia așteptai să vină ziua ta
să închizi ochii să-i ții strâns strâns
să tragi aer în piept cu toată puterea ta
și apoi să suflii și chiar să crezi
că dorința ta o să se împlinească

acum stai pe-o bordură
și râzi cu lacrimi
la fel și eu
râdem pentru că e singurul lucru
pe care îl putem face în viața asta/ acum
lumânările ni se par de tot râsul
la fel și dorințele pe care
nu ni le mai punem de pe la vreo 15 ani
pentru că am învățat că ce trebuie să se întâmple
o să se întâmple
și fără să ne punem noi dorințe
la 12 noaptea sau când bem
sau când punem capul pe pernă/totuși zi-mi
dacă nu mai credem în dorințe
de ce trăim fiecare secundă
sperând la ceva mai bun?

 

Promit că data viitoare facem cum vrei numai să te întorci – te întorci?


mi-am dres vocea de câteva ori
curajul nu vine
așa de simplu cum bănuiești tu
după cum spuneam
mi-am dres glasul
hmmm hmmm
și i-am zis cu jumătate de gură
sperând să nu mă audă

* să știi ca mi-e dor de iarna aia
în care am făcut ultimul om de zăpadă împreună
și de tine în bucătărie
și cred că și de șosetele aruncate pe sub pat*

apoi mi-am dres iar glasul
hmmm hmmm

* știu că știi că urăsc șosetele aruncate pe jos
dar de la o vreme mi-e cam dor de ele
și de un om de zăpadă făcut cu tine
chiar dacă suntem în plină vară*

(hai că ai zis-o
de parcă dorul ti-l programezi)

în fine
mi-am dres iar vocea
hmmm hmmm

* cred ca îmi e dor și de vorbitul tău în somn
și de certurile noastre în Ikea
nici nu-mi plăcea măcar pătura aia
dar mă cunoști prea bine
nu pot să tac
doar că verdele nu prea mă reprezintă
dar promit că data viitoare facem cum vrei
numai să te întorci – te întorci?*